Dragă prietenă,
Când aveam 19 ani mă întâlneam cu un bărbat care îmi spunea că mă va iubi întotdeauna.
Când i-am spuscă sunt însărcinată cu copilul lui, el a reacţionat cu calm şi înţelegere şi mi-a spus că „va avea grijă de aceasta”.
La început am crezut că se referea la faptul că se va căsători cu mine, că mă va sprijini pe perioada sarcinii şi că mă va ajuta să cresc micuţul nostru copilaş. Însă el se referea la faptul că îmi va plăti avortul.
La acel moment am fost foarte supărată pe el, dar am făcut totuşi avort. De atunci, n-am mai fost niciodată aceeaşi. Ani de zile după avort mă uram şi deseori adormeam plângând. Mă trezeam uneori auzind plânset de copil. Însă acolo nu era niciun copil…doar un vis foarte trist. Credeam că o să-mi pierd minţile.
Au trecut şapte ani de suferinţă până să ajung la punctul în care să caut ajutor. Am găsit ajutor şi vindecare urmând întâlnirile unui grup de sprijin pentru femeile care au trecut prin trauma unui avort. Acolo am avut ocazia să îmi împărtăşesc problemele altor persoane care la rândul lor au trecut prin aceleaşi dificultăţi.
Împreună am plâns copilaşii pe care i-am pierdut şi am parcurs procesul de vindecare.
Cu toate că încă mai regret decizia pe care am luat-o în trecut, am ajuns să iert şi să-mi revin din trauma avortului.
Sper că dacă vei auzi sau vei citi aceste rânduri, te vei gândi mai bine înainte de a alege să faci avort, iar dacă ai trecut printr-o astfel de experienţă, te încurajez să cauţi ajutor.
Există alternative la avort!