“Când am aflat că sunt însărcinată am rămas şocată. Mergând în vizită la o prietenă am văzut, la parterul unui bloc ,,FUNDAŢIA IOCHEBED – test de sarcină gratuit” şi m-am decis să intru. A fost un pas deosebit de inspirat.Prietenul meu n-a vrut să păstrăm sarcina şi ne-am despărţit. Abia aşteptam ziua de marţi când trebuia să merg la Fundaţia Iochebed. Aici aflam foarte multe lucruri despre sarcină şi puteam să discut deschis despre problemele mele. De multe ori mergeam aproape plângând şi ieşeam veselă. Bucuria mea a fost nespus de mare când am primt primele lucruşoare pentru puiul meu. Lunile au trecut în zbor, iar baiatul meu tastează împreună cu mine povestea noastră fericită.
Vă mulţumesc că existaţi. Ceea ce faceţi pentru mămici şi copilaşi este cu adevarat demn de laudă şi nobil.”
A.P., 24 ani, a venit la consiliere şi a participat la cursul prenatal
“Când am aflat că sunt însărcinată m-am bucurat foarte mult şi sincer, nu ştiam cum să-i spun prietenului meu. Sosise momentul să îmi iau inima în dinţi şi să-i spun. I-am spus şi am căzut la o înţelegere amândoi, adică să avortez. Am ajuns la Fundaţia Iochebed unde am auzit foarte multe lucruri frumoase despre sarcină, păcate şi copii. M-a făcut să fiu confuză, nu mai ştiam ce să fac. Consiliera m-a programat la ecograf. Îmi era foarte frică, aveam emoţii mari, dar mi-au trecut pe parcurs. Când mi-am văzut copilul în pântecele meu m-am simţit extraordinar de fericită. Nu am cuvinte să vă spun cum m-am simţit. Am ieşit afară de la ecograf şi m-am gândit numai la fiinţa care se află în mine. Aşa a vrut Dumnezeu să nu fac păcate şi cred că aşa este mai bine. Niciodată nu voi uita tot ce aţi făcut pentru mine!”
C.,19 ani, a născut un băiat
“De câte ori mă gândeam la avort, cei de la Fundaţia Iochebed îmi veneau mereu în imagine cu toată informaţia primită acolo şi aşa am tot amânat, până medicul a refuzat să îmi mai facă avort”.
C. 23 ani – a păstrat sarcina şi nu regretă
“Îmi pare tare bine că am venit la Fundaţia Iochebed şi am avut parte de atâta informaţie! Mama mea nu vorbeşte cu mine despre acest subiect.”
L. R.,18 ani, a participat la cosiliere pentru a alege abstinenţa sexuală până la căsătorie
“Mi-am făcut testul de sarcină la Fundaţia Iochebed, şi a ieşit POZITIV. Eram decisă să recurg la avort, am crezut că doar un avort sau sinuciderea erau singurele metode la care aş fi putut ajunge. Consiliera mi-a spus că inima unui bebeluş bate de la 21 zile după concepţie, cum se dezvoltă, şi că este un miracol ceresc, că sunt multe femei care şi-ar dori să facă un copil şi nu pot; dar şi că avortul nu numai că este un păcat, ci este şi o crimă. Am revenit la Fundaţia Iochebed ca să cer ajutor, căci nu ştiam cum să le spun părinţilor mei, baiatului cu care locuiam şi care este şi tatăl copilului meu. Am urmat un curs de pregatire pentru naştere şi sfaturile celor două doamne m-au ajutat să ajung unde sunt acum: am un baieţel minunat, sunt căsătorită, şi la toamnă intru în ultimul an la litere. Vă mulţumesc din suflet, şi mulţumesc că mi l-aţi readus pe Dumnezeu în viaţa mea. Pot spune ca 90 % din tot ceea ce ştiu despre copii am învaţat la Fundaţia Iochebed. Fără ajutorul primit la Fundaţia Iochebed aş fi făcut cel mai deplorabil fapt: să-mi omor propiul copil.“
A.V., 22 ani
”Eram însărcinată şi am trecut pe la Fundaţia Iochebed pentru a-mi linişti nedumeririle. Acolo am vizionat o casetă care, după cele discutate, m-a întărit şi încurajat în acele momente de nelinişte. După scurtă vreme, din cauza unei stări generale slăbite m-au internat în spital. Medicul mi-a recomandat întreruperea sarcinii. Înăuntrul meu se petrecea o luptă cumplită având în vedere aceea fiinţă minunată care prinsese contur şi a cărei inimă pulsa în pântecele meu. N-am putut accepta întreruperea. Spre sfârşitul anului a venit vremea să-l ţin în braţe pe acela pentru care m-am frământat mult, dar care era de fapt un dar al cerului.
E.J., 35 ani, a născut un băieţel
“Am avut un vis în care copilul îmi spune că mă iartă dar imi este tare dor de el. Nu pot să văd alţi copii pe stradă şi îmi este greu să mă iert pe mine însămi şi pe cei implicaţi în decizia avortului, dar mai ales îl urăsc pe tatăl copilului care nu m-a sprijinit ca să păstrez sarcina.”
V., 22 ani, a făcut consiliere post-avort şi a găsit pacea sufletească
“După ce am plecat de la Fundaţia Iochebed m-am mai gândit la un eventual avort, dar într-o dimineaţă mi s-a părut că aud vocea copilului meu: sunt fetiţa ta, să nu mă dai afară, să nu faci avort! Sunt cuvinte pe care parcă şi acum le aud.”
F. C., 23 ani, a păstrat sarcina şi are un băieţel
“Regret mult de tot că am decis avortul pentru copiii mei. Nu ştiu unde sunt ei acum. Am visat că ultimul era băiat şi era blond. Îl ţineam strâns în braţe şi am mers cu el la preot pentru botez. Preotul mi-a spus: femeie de ce ai venit cu el la mine, ai uitat ca l-ai avortat? M-am trezit şi am început să îmi caut speriată copilul prin casă. Soţul meu a fost cel care mi-a confirmat că a fost doar un vis. Eu sufăr mult din cauza asta şi ştiu că acum sunt un exemplu negativ pentru copiii mei. Totuşi, cred că Dumnezeu încă mă cercetează şi pe mine şi pe familia mea.”
A. , 42 ani, a participat la consiliere post-avort
“La început când am aflat că sunt însărcinată nu îmi venea a crede, îmi era teamă pentru reacţia mamei mele. În gândul meu era vorba de un avort, dar sufletul meu îmi spunea cu totul altceva, că este vorba de un suflet, și nu-i pot lua viaţa. Acum sunt foarte bucuroasă că nu am făcut avort. Sunt foarte bucuroasă când văd că mişcă şi e vioi, cred că simte de pe acum cât de mult îl iubim. Soţul meu este nerăbdător să nasc. Sunt foarte mândră de acest lucru că nu au reuşit să mă determine să fac avort. La şcoală toată lumea este mândră de mine şi toţi mă susţin când merg la şcoală şi învăţ bine.”
A.M., 17 ani
“Pe data de 28 ianuarie eram foarte dezorientată… mă îndreptam spre Fundaţia Iochebed. Am făcut testul care mi-a confirmat că aştept un copil. Am continuat să merg la consiliere. Au fost zile în care am vrut să renunţ şi la consiliere şi la copil, dar cei de acolo nu m-au lăsat, şi le mulţumesc. Au luptat ca acest copil să trăiască şi cu ajutorul lor m-am mutat la o Casă Maternală. Vreau să mulţumesc din suflet pentru că datorită acestei fundaţii voi fi mămică şi sunt foarte fericită. Vă mulţumesc din suflet.”
L.M., 19 ani, a născut o fetiţă
“M-am simţit atât de goală în suflet după ce am avortat, am simţit că am pierdut ceva din mine, din calitatea şi valoarea care am primit-o de la Dumnezeu, de a da viaţă. Cred că fetiţa mea este în cer la Dumnezeu şi de acolo mă priveşte cu dragoste şi mă iubeşte. Vreau să recompensez pierderea ei cu un alt copil asupra căruia să-mi revărs dragostea. N-o să pot înlocui copilul pe care l-am avortat, făcând altul, ci doar o să-mi umple acel gol din suflet, care mi l-a lăsat avortul.”
C. V., 34 ani, a participat la cursul de consiliere post avort şi a găsit pacea lătrică
“Cursul de pregătire pentru naştere este o idee extraordinară. Un loc în care viitoarele mămici şi cele care au deja copii pot să afle şi să înveţe multe lucruri despre creşterea şi educarea micuţilor lor. Mai mult decât atât, pot schimba idei şi experienţe ajutându-se reciproc. Personal, după fiecare întâlnire mă simt mai îmbogăţită şi mai încurajată să perseverez în a fi mama de care copiii mei să-şi amintească întotdeauna cu drag.”
I.T. – 35 ani